căderea inversă

motto: „…am ajuns într-un loc unde lumina e mută ” (Dante)

de șapte ori a stat soarele-n loc acolo deasupra semințelor
creierul meu o sărbătoare de patimi

o știam dinainte
nopți de zile vise care nu se terminau dimineața
o dorisem de atâtea ori și ea știa
dar nu venise vremea
timpul acela

într-o seară cu lumina pierdută
am văzut-o cum stătea singură rezemată de umbră pe alee
șold pe șold cerc pe cerc abanos despletit
așteptând doar un semn
mi-a zâmbit larg cu ochii pe toată marginea plină
am prins în sfârșit curaj
și-am îndrăznit
să vedem dacă merge
și cum

tremuram de emoție așteptare de dorința aceea sublimă dintâi
pe care ti-o dă numai frica neputința
teama
necunoscutul
am tras-o lângă mine aproape
o simțeam toată cum vine întreagă lacomă nesfârșită
am băgat la-nceput timid mâinile
apoi picioarele unul câte unul
capul totul
și m-am pierdut pretutindeni undeva înlăuntru
departe

pluteam în derivă
valuri hârtoape curbe în linie văi pante dealuri platouri
hăuri nesfârșite
tărâm al pierzaniei gândeam
dar mi-am amintit de nea mitoroiaș moșul
pe cheiul gârlei vara cu vitele la păscut
când ne spunea uneori pe nume
bă proștilor

fiți atenți
și băgați bine pe ureche
să vă intre la tărtăcuță
la chestii dintr-astea mai deocheate
mai cu perdea
luați-o și voi ce dracu mai domol mai cu milă
cu binișorul juncanilor
știu că sunteți doriți nerăbdători
dar nu vă aburcați dintr-o dată înainte
ca viteazul la plăcinte
nu loviți din prima
așteptați
suflați în palme
suflecați-vă mânecile
întindeți apoi ușor aluatul în căpesterie
așezat fără grabă
de la un capăt la celălalt
când pe-o parte când pe alta
când pe față când pe dos
și lăsați-l bă
să crească un pic

așa
acum vedeți
priviți cum se deschide liberă floarea-n amonte

pistilul cum tremură de fericire săracul petalele

pe cerul de lapte cu steaua lui umedă mică
ascunsă-n ghioc

înțelegeți
au ba
repet sa fim înțeleși
la intrare pe uliță nu dați navală ca netoții
e loc îndestul și timp berechet
pipăiți însă atenți și cu grijă la-nceput calea regală
distanța dintre puncte linia
aceea verticala suspendată marginea goală locul cu pricina
însemnat pe toate hărțile
lumești

încă nițel
ajunși la răspântii
nu vă pierdeți cu firea
închinți-vă-n gând
sărutați pătimaș adânc stema pe gură
și lăsați să fluture în voie catargul sus pe redută
să știți de la mine
marca înainte de toate
face diferența
însă nu intrați în panică
și nu vă grăbiți
domnilor

Doamne ajută
și cu Dumnezeu înainte

ușor la zis
greu de făcut
rând pe rând ajungeam până la ghidon
până la pedale
trosnea pielea moale subțire întoarsă
pe trupul ei mândru gelatinos
râuri de sudoare mestecau cilindri
între picioare
nervos

scăpam din labă pedala dar nu mă lăsam
înaintam cu râvnă aproape curios
era însă uliţa strâmtă vadul adânc deasă la rădăcină răchita
şi prea apropiate malurile albe rotunde
pietrele domniței
cel puţin aşa mi se părea când eram deasupra
călare pe situaţie
acolo se sfârşea abrupt totul

desigur gândeam
se întâmpla ceva
despre care eu nu ştiam pe atunci mai nimic
bănuiam aşa vag absolut din născare
mă ridicam ruşinat în fund în genunchi în picioare
prindeam din nou coarnele ei mari nichelate
cu putere
ca pe un ham şi i z b e a m

firişoare scurte roşii
ciripind alergau voioase prin venele moi
întreaga pădure venea rostogol în galop peste noi
mușchii solizi căutau frenetic teaca umbroasă
roata ei toată franjuri dinţată pe margine
spiţele lanţul gâfâiau
rotindu-se-n gol

d o a m n e
pe valea vezii la deal dincoace de piteşti
în amiaza meşteşugului
ce sărbătoare
cu dăltiţe de aur şi cosoare de os
cum scobeau lingurarii în trupul ei tânăr propriul lor chip

trosc
auzeam târziu până la cumpănă rădăcina fântânii
până către poale
cum bilele mici şi rotunde cădeau
una
câte una
direct în ţărână

cercuri în valuri tremura aerul tare gustos
podoabă ruinelor soarele băţ
a naibii situație
încurcată
păgână

împinge băăăăăăăăăăăă
strigau flăcăii de pe marginea şanţului
împingeeE eeeeeeeeeeee şi-o să m e a r g ă

cădeaM inverS

mă trezeam târziu
într-un gol enorm măreţ
şi împreună cu mine roata cilindru oglinda
bilele lanţul gros de abanos murdar de vaselină
şi ea peste mine
c ă l a r e

degeaba
printre spiţele tari uleioase mergând înapoi
se vedea cerul negru deasupra ca smoala
şi stele verzi
mici
s t r ă l u c i t o a r e!..