poemul fără memorie

si boboru’

a zis cineva din fundu’ clasei

boboru’ e aici la prezidiu au răspuns câțiva

mai din față

și auzeau mai bine

de o sută și ceva mai bine de ani

curge sub noi un râu negru vorbitor

și nimeni nu vede

nimeni nu aude

dar îl simțim fiecare în fiecare zi în fiecare noapte

cum geme cum urlă acolo înlăuntru de supărare

de fericire poate

cum îl visează copiii noștri uneori în somn

și se sperie

 

acum mai bine de o sută și ceva de ani

mândră corabia

mândru cârmaciul

pe râul cacaina la deal și la vale vâsleau mateloții

iarna se dădeau de-a dura copiii pe gheață

vara pescarii prindeau pește

icre negre la greu

 

de o sută de ani și mai bine

urlă sub noi

geme

un râu negru albastru

pe fiecare cartier uliță stradă

 

haideți au zis de multe ori

unii dintre noi

și nu sunt singurii

care văd care aud care miroase

că nu se mai poate așa fraților

și e păcat și de el

și de noi

 

să mergem

să dăm la o parte capacul de bronz

scoarța lui aurie crusta groasă de fecale dejecții mâlul stătut zoaiele albe

mizeria aceea ce sugrumă apele clare-n adâncuri

să vadă și el în sfârșit lumina să înflorească liber la soare

să-nverzească în lumină trupul lui tânăr mugurii floarea

ca orice plantă vie acoperită din belșug

în adânc

 

să mergem

spun în cor și edilii noștri din patru în patru ani

conducătorii utili gorniștii

apoi uită și dânșii la fel precum cei dinaintea lor

mai mult aruncă în draci

la întrecere chiar

ba o șpagă ba un tun cumătrie divorț amazlâc

ba o roabă de balast o cazma de pământ 

un pumn amărât de țărână

și mulți dintre noi

în urale țambale flașnete

le țin isonul și îi urmează mereu

 

de o sută și ceva mai bine de ani

curge sub noi un râu mândru cacaina

un râu negru fără lumină fără aer fără alinare

cu numele său de poveste și cel adevărat

spun documentele vechi date de domni și domnițe

și de alți domni mai noi aleși din popor

și de noi

și cu toți laolaltă împreună

pe brânci pe genunchi și pe coate

aruncăm în râu toate ale noastre

bune și rele ca peste un mormânt vorbitor

 

în fiecare zi

lună ani decenii

de o sută și ceva mai bine de ani

curge sub noi un râu negru vorbitor

și nu vrem să auzim cântecul lui minunat

din adâncuri

de la suprafață

din cer și din morminte

zi de zi noapte de noapte

zi peste zi noapte pe noapte

aruncat peste ape ca un năvod plutitor!