De la Dorel Mihai Gaftoneanu de Botoșani la Dorel Von Cuparenco și înapoi!

 

Dorel este un inginer împlinit, în floarea coaptă a vieții, onest, poet și publicist di pi la noi, care, dincolo și dincoace de activitățile cotidiene, are un hobby nelipsit de riscuri, bombăneli și cleveteală.

Cercetează, mai nou, de ceva vreme și timpuri, zona aceea fluidă, alunecoasă, a operei dar, mai cu adâncire, a biografiei eminesciene.

Toate bune și frumoase!

Nimic nou, până aici, numai că, stimabilul, onorabilul domn, așa cum îl știm noi pe Dorel (dar nu cel cu târnăcopul, ci un prieten de-al lui!) a început să atragă mirare, nedumerire, atenția și atențiunea unora și altora... Unii pro, alții contra și ghiță, alții inofensivi și temători, alții, pur și simplu dezinteresați de subiect și predicat, cum ar veni și viceversa.

Eu, cum mă știți, profesor, istoric, poet de viitor și făcător de rime celebre, nativ pe genialitate și valoare asumată.., am privit, la început, cu oarecare circumstanță, nedumerire și invidie demersul autodidact, asumat,  al domniei sale.

Dar omul nostru e dârz, e flacără și cărbune, ambițios și plin de bune intenții. Așa că, în atare situațiuni, cum am mai făcut și cu alții, care au apelat la altitudinea și atitudinea  mea binevoitoare, în atari situații, l-am ascultat, consultat și, chiar, l-am încurajat pe alocuri. Dă-i bice, bădie!

La urma urmei, gândeam, dacă venerabilul, onorabilul vrea să se facă singur de ocară și de poveste, să-l încurajăm, să-l ajutăm. Sau, poate, cine știe dumnealui ce face, ce drege, din dragoste, plăcere pe domeniu și tarlaua nearată până la capăt a cestiunii. Să facă și să dreagă, nu, doar e un om liber, ce Dumnezeu!..

De ce să stăm noi cu ochii beliți și urechile ciulite în calea fericirii, pasiunii și căutărilor sale onorabile?!. Nu e nici primul, nici ultimul. Au mai făcut-o și alții. Unii, profesioniști ai condeiului și cercetării, alții, amatori, detractori, falși agramați, cu sau fără diplome și balamale de buzunar.

Nu e deloc ușor, nu e la îndemâna oricui, nu mulți au curajul să intre prin arhive, să stea cu curul în bancă, să studieze cu ochiul, lupa, puțintică greacă veche, latină, slavonă sau chirilică. Că de românică, gramatică, ce să mai zicem!..  

Așa cum ziceam: să analizezi, să tragi linii, xerox, chenare, fotografii, concluzii etc., și, în cele din urmă, să pierzi din timpul tău iremediabil, irecuperabil.

Așa că, în situațiunea dată, subiectul și natura sa, pe măsură, după ce am tras cu ochiul, urechea, pieziș și vertical, eu, cel de pe margine, centru, portar și înaintare; sprijin, ba chiar încurajez, cu vârf și îndesat,  acțiunea si demersul.., chiar dacă, unii sau alții,  de pe margine, mă vor aplauda sau înjura, la greu, după caz, virgulă și paranteză!

N.b.!, și, în deplina facultăților, bașca diploma de bacalaureat,.., supun vouă și celorlalți cazul. DMG e un caz fericit, oarecum singular, dar nu e singurul, demn de luat în seamă, cu osebire, de cei care pricep mai bine analiza, sintaxa și morfologia, fără a vorbi de hermeneutica metodei și concluziei în chestiune. No?!!! 

Acolo e sigur ceva! Ce?!! Rămâne de văzut!..

Până atunci, La bulivar, birjar, la bulivar!, vorba unui prieten celebru.

n.b. mai jos, o mostră de citire și adeverire, marca gaftoneanu de botoșani!

 

 

“SIMPLE COINCIDENȚE HA-LU-CI-NAN-TE?…

Enigmă eminescologică incredibilă! Dosarul Călinești-Cuparencu. Captivantul caz al total necunoscutei până acum Domnica Eminovici-Scripcariu, domiciliată la adresa str. Lipschi (Vâlcele) nr. 14, Botoșani, decedată la 20 februarie 1917, soția lui Gheorghe Scripcariu, 50 de ani, fiica lui Gheorghe Eminovici (!) și a Raveicăi de la Zvoriștea, așa cum scrie negru pe alb în actul de deces. Pe această Domnică am tot căutat-o insistent la Arhivele Naționale Suceava, după ce m-am convins că nu putea fi cealaltă Domnică, fiica străbunicului meu patern, Ion Murariu-Gaftoneanu. Ziua de 26 august 1880, ora 2 p.m., satul Poiana, comuna Zvoriștea. Se naște Domnica, fiica Raveicăi, la rândul ei, fiica lui Gheorghe Simion Palancan, femeie în etate de 28 ani. Însă, stupoare, tatăl fetiței Domnica, un sătean de 36 ani, apare ca fiind Gheorghe Ioan… Bichiu (poreclă?) și nu Eminovici, așa cum ne-am fi așteptat, desigur, după ce am găsit la Botoșani actul de moarte al Domnicăi- vorbim despre fiul lui Ioan, George, nepotul dascălului Vasile Eminovici. Bichiu, poreclă a urmașilor familiei Eminovici de la Călinești-Cuparencu, o născocire pentru a-și ascunde tatăl copilului adevărata identitate, sau vorbim despre niște coincidențe teribile de nume?  Localitatea Zvoriștea, numele de Domnica, numele părinților Gheorghe și Raveica, apoi tatăl lui Gheorghe, Ioan (fratele lui Gheorghe Eminovici, tatăl Poetului Mihai Eminescu), vârsta lui Gheorghe de cca. 36 de ani (n. 1845), vârsta Domnicăi de cca. 35 de ani (m. 1917), faptul că George era văduv după 1876, căsnicia sa nereușită cu Zoița Cozmei, distanța mică de la Zvoriștea la Călinești-Cuparencu, toate par să se constituie în argumente de necontestat, aici chiar ar fi o surpriză de proporții să vorbim, pur și simplu, despre niște coincidențe uimitoare și atât… Iarăși, de neînțeles, cum se face că în noiembrie 1879 Gheorghe Eminovici își oficializează căsătoria cu Zoița Cozmei, iar în august 1880 i se naște o fiică, Domnica, dar nu de la Zoița ci de la o Raveică (?) din Poiana, Zvoriștea? Să fi fost George și înainte și după anul 1879 într-o relație de concubinaj cu această Raveica, fiica lui Palancan, și de aici să fi început distrugerea noii sale căsnicii, cea cu Zoița? Am dezbătut toate acestea cu bunul prieten eminescolog Nicolae Iosub și încă nu am ajuns la o concluzie fermă, deci, căutările vor continua… Dacă un cercetător totalmente onest pune la îndoială credibilitatea celor implicați în actul menționat și insistă asupra modului în care va fi ajuns Domnica în Botoșani, eventual și asupra vieții mamei ei, Raveica, posibil slujnică la familia Eminovici de la Ipotești după moartea Ralucăi, lucrurile se vor complica teribil de mult pentru că aici intră în calcul și personajul Gheorghe Eminovici, tatăl Poetului, în etate de 68 de ani prin 1880…

De citit și: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid03576rNrMU692aMLaum6RWMyfY893LsdpVUwzaku5MbogdbUUMPQKnAHaeNVpisHSil&id=100000576415406”

cdr D.M. Gaftoneanu