Doamna Maria Baciu, un om și o scriitoare model!

 

Doamna Maria Baciu,

că tot vorbim de repere și modele în cultura contemporană botoșăneană.

O viață de om în slujba limbii rămâne. Profesor și mentor atâtor generații! De la Horațiu Ioan Lașcu, Viorel Ilișoi la Ciprian Manolache etc., ucenici de sine stătători, profesioniști și personalități distincte ale literaturii, care își respectă și își venerează maestru, până la învățători, profesori medici sau oameni de toată cinstea.

Doamna Maria Baciu este, înainte toate, o scriitoare de excepție, asumată! Scrie proză, poezie, publicistică, cărți de specialitate... dar poezia e cea care a consacrat-o în cartea de literatură.

Cărțile de poezie ale domniei sale nu au vârstă și specializări distincte. Ele fac parte din opera unei conștiințe asumate. Stăpână pe mijloacele artistice, spontaneitate lucidă, vibrație intimă, reflexivă, contemplativă,  uneori, dinamică în precizia unui timbru existențial asumat pe deplin. O joacă a jocului matur, conștient, face deliciu unui travaliu profesionist. Cartea domniei sale, Viața cu colaci în coadă, Ed. Quadrat, Botoșani, 2024, vine să întărească aserțiunea de mai sus. O gravitate, aproape sesizată a paradigmei lirice, un eros aproape de sacralizare, divinitate și boemie, o ironie dulce-amară asupra umanului, grație și libertate de limbaj și mișcare artistică.

Vă invit să citiți cu atenție cartea doamnei Maria Baciu, prefața pertinent de Ciprian Manolache și veți înțelege, mai bine, că poezia nu are vârstă, e transgeneraționistă și mesajul ei este cel așteptat de fiecare dintre voi! La bună lectură!  

Aniversare

Ziua mea, cu Martie la braț,

Numără copacii de pe stradă,

Strânge flori, și parcă ar pluti,

Ziua asta, cu covrigi în coadă...

 

Așteptam să vină, și-a venit

Ziua mea, hazlie și pudrată,

C-un sictir, că merită respect,

Ziua asta, cu covrigi în coadă...

 

N-am onoarea! Ziua s-a sfârșit...

Nu-i voință și nici ochi să vadă...

Numai cu iluzii m-a hrănit

Ziua asta, cu covrigi în coadă...