mâna aurul și pâinea
nu
nu sunt nostalgic
nu
sunt împotriva progresului
mașinilor
cu aburi cu benzină electrică
electronică
sau cum s-or mai numi ele
să
vină
să
ne ajute e normal
și
nu e prima dată
dar
noi am prins încă mașina aceea de mână
primitivă
cum
vreți s-o numiți
am
văzut-o acolo pe câmp
cum
lucrează
și
nu ne-am speriat
era
doar o unealtă dresată
harnică
jucăușă
o
prelungire a mâniilor noastre prin veacuri
în
muzee
prin
orașele înfloritoare
de
la paris la tokio kinshasa
de
la bucurești
la
new yok
moscova
bejing singapore
aceste
unelte primitive
uimesc
lumea și astăzi
și
vă întrebați domnilor uneori
cum
o minte a reușit să născocească
ceva
care să meargă atât de frumos și de bine
fără
motor
pive
mori
forje
gatere
strunguri
războaie
de țesut
melițe
fote
ștergare
preșuri
oale
ulcele
plase
vârșe
ie
cojoace pături
macate
brâie cingători
cu
fusul
cu
acul iglița andreaua
foarfeca
dalta ciocanul barosul
cuiul
de lemn
cuiul
de fier
calul
căruța sania boul
și
mașinile lor zburătoare
dar
noi am avut noroc
le-am
văzut în natură
vii
secere coasa gresia ciocanul și nicovala
grebla
și furca
corlită
batoza căruța cu cai sau cu boi
bărbații
sănătoși la busturile goale
femeile
cu sânii aproape goi
copiii
pierduți pretutindeni
în
lanul de grâu
poporaniști
semănătoriști
populiști primitivi
poate
dar
noi am avut noroc domnilor
am
prins ultima zală de la căruța timpului
astea
sunt rădăcinile noaste
voi
dragii
mei
dacă
nu știți
dacă
uitați de rădăcini unde vă duceți
aurul galben se revărsa în valuri peste câmp
de-abia
așteptam să culegem spice
să
paștem vitele
gâștele
să
ne jucăm
cu
picioarele goale pe miriște
pline de ace spini mărăcini
să
culegem cu mânuțele noastre spice
mănunchiuri
și
să ducem acasă la pui și găini
pe
miriștea în flăcări printre snopi călăi de grâu
și
cârdurile de dropii
ne-am
petrecut copilăria noastră
secerișul
era al tuturora
și
al nimănui
și
vă zic domnii mei
nicio
glorie
nicio
mașină
nu
înlocuiește secerișul de mână
nu
adună lumina bobului de grâu
în mâini
nu
înfloresc macii pe câmp
așa
e
cine
se mai uită astăzi la seceriș
cine
treabă are
pâinea
noastră cea spre ființă
cea
de toate zilele
dă-ne-o
nouă astăzi
și
ne iartă
făina
albă
făina
neagră tărâțele maiaua
copăița
dospitul ștergarul deasupra
cuptorul
de aur țestul
cu
cărbuni busuioc și levănțică
oul
laptele apa și sarea
fundul
și crăpătorul
vătraiul
ne-au ținut pe noi în viață
au
dispărut
și
unii mai cred și astăzi că pâinea o fac uzinele
fabricile
mașinile
undeva
departe într-o țară străină
și
ne-o trimit nouă aici
plăcintă
pe masă
congelată
să
nu se strice cumva
pe
drumuri
pâinea
noastră
cea
e toate zilele
dă-ne-o
nouă astăzi
și
ne iartă nou greșelile noastre
precum și noi iertă greșiților noștri
și
nu ne duce pe noi în ispită
ci
ne izbăvește de cel rău
amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu