a ce miroși fratre

"...nu știu unde am fi fost dacă nu-l cunoșteam pe moșu' anghel!?"

eram mic si nu pricepeam
mergeam și noi cu vitele pe valea vezii la păscut ca fetilii și băieții
și el nea mitroiaș a lu’ anghel de la păcala făgețelului
vene așa pe lângă unu' dintre noi
și ne întreba
franc
a ce miroși fratre

ce e cu moșu' anghel
ziceam
că doar e mirosu' nostru natural
și ne uitam mirați unu' la altu' pe sub mânecă
curioși ca tot omu" belit la imagine
și la noi oarecum
crăcănați
să vedem să auzim
și să mirosim olecuță dacă nu cumva
am călcat desculți ca mai toată lumea din te miri ce
în ceva moale
cald

mult mai târziu am înțeles întrucâtva vorbele
că de vorbe era vorba
că ele de circulă vorbesc între ele cârtesc la rându-le
spun povestesc
una alta bârfesc
nu toate cele sunt fete mari dar nici curve obișnuite
ci alea care au rând la coada și la mers
și nu mai au cale de întoarcere

trecem și noi
tam-nesam bucuroși prin viață ca oamenii
zicem ba una ba alta
auzim și vedem căscăm gura urechea aia bleagă
și se prinde uneori de noi așa un fel de damf interior

o aură o vorbă rănită ca o filă de carte cu numere litere cifre
o floricică un scai o scamă
un model de omenaș oarece
care oricât ne-am drege ne-am șterge

ne-am sulemeni ne-am spăla
pe față pe mâini printre picioare degete
prin gaura întoarsă pe dos
mirosu' acela natural de cetire
nu mai iese și pace

și te întrebi
așa ca prostu-n căruță
după ce ai refuzat posmagii
ce e viața de unde vine ea și cură

așa că nu te speria fratele meu alb de suferință
de pahar fericire amor sau futărie
și nu te înfuria ca un curcan împăiat
sau o găinușă ploată
că cineva
cândva undeva
ca nea miroiaș a lu’ anghel de la păcala făgețelului
a o să te întrebe uneori
așa pe nebăgare de seamă
după ceva vedere auzire clocire balans
a ce miroși fratre!