miercuri, 12 martie 2025
monumentu’ leprelor în rapel
"slavă eroilor neamului!"
stăteam într-o seară târziu
și seara era într-o noapte oarecare
și noaptea era într-o primăvară ciudată
undeva în nord estul româniei aproape de granița
aceea cu alți români care chiar mai vorbesc românește
la botoșani cetire
pe malu’ unui râu negru care curge demult pe sub noi
și mulți nu știu
cacaina
lumi stele
ascultam vrăjit paganini
concert pentru vioară și orchestră
și mi-am adus aminte
ce-o fi vrut să zică atunci nea florea
în iarna aceea târzie
când spunea că-ar trebui
să ridicăm și noi la păcala făgețelului
monumetu' acela al leprelor
iecă-te
mă și gândeam
s-o fi tâmpit omu' asta așa dintr-odată
de singurătate de cuc în pădurea nimănui
bată-te peste gură să te bată
că părea în toate doagele
nea florea
era fiul lu’ nea anghel
invalidu’ nostru din primu’ război mondial
și care chiar avea un picior de salcie înmugurit
și când trecea pe uliță noi salutam ca proștii ostășește
să trăiți
treceau zilele
mă trimitea mama
că tata era pe șantier cu bărbații
du-te mă și reapară și tu aparau’ ăla
să mai știm și noi pe lume trăim
că se stricase și el săracu’
cum se mai strică și oamenii astăzi cate-odată
mergeam pe jos la cuceanca prin pădure
cu aparatu’ de radio sub braț țanțoș
că mai îmi zice așa câte unu'
de peste gard ce zice bre
ce zice
vin americanii
îmi înfundam căciula pa urechi și mergeam mai departe
ca îmi zicea bunicu' uneori
când îmi dădeam cu părerea
bă
tu să nu faci politică
nea florea
știa el ce știa
pe unele le spunea tuturora pe altele ba
era un fel de vrăjitor ciudat la vorbe și înțelesuri
pe lângă alte se pricepea la toate drăcoveniile stricate
și se stricau multe pe vremea aia
venise deja învățat de-a-binelea după șapte ani de temniță
petrecuți pe muchie prin multe sate
cum se lăuda el
am uitat cum le cheamă
săracu’
refuzase de bunăvoie să intre-n colectivă
și ceva scandal cu meleția perceptoru’ vasile lăscaie
chestii socoteli
cum să le numeri
dar mie îmi plăcea nea florea
era de treabă hâtru
și ne înțelegea și pe noi
bun meseriaș însurat doar de probă
scotea la mal mai toate muierile de prin sat la nevoie
când aveau și ele o problemă de rezolvat
și unele chiar aveau
l-am întrebat odată
ce e bre cu monumentu’ acela al leprelor
pe care era chiar hotărât să-l ridice la păcala făgețelului
și de care vorbea mai tot timpul
și mi-a zis așa mai pe ocolite într-o zi
că sunt prea mic
mucos
nichipercea
și că oricât s-ar strădui să-mi explice
ar pierde vremea de pomană
și că nu e timpu'
poate mai târziu
mai târziu
a murit nenea anghel
bietu’ nostru invalid de război
a murit și fiu lu’ nea anghel
abia acum înțeleg ce tot vorbea omu' nostru
și de cate ori văd câte-un monument al eroilor
am așa o năzărire un sunet o imagine
care circulă
rumegă behăie face spume
acolo în față lângă olecuță mai dreapta mai stânga mai centru
văd și aud prin perete monumentu’ ăla
a lu’ nea florea lu' anghel din păcala făgețelului
monumentu' leprelor
al pupătorilor de buci
și trădătorilor de neam și de țară
în toată umilința splendoarea și măreția lui!
p.s. de aceea
în virtutea dreptului la opinie petițiune propuneri
ce-ar fi să ridicăm și noi
pe cheltuiala noastră
ici colo
prin satele și orașele patriei
câte-un monument al leprelor divine
cu nume și prenume
hologramă în piatră săpată
ca toată lumea să vadă să știe și să-și aducă amine
ce ziceți
o fi bine o fi rău
că mă și-ntreb așa uneori
ca prostu'
cine știe
poate că totuși
avea dreptate nea florea lu’ anghel!
duminică, 16 februarie 2025
poemul fără memorie
si boboru’
a
zis cineva din fundu’ clasei
boboru’
e aici la prezidiu au răspuns câțiva
mai
din față
și
auzeau mai bine
de
o sută și ceva mai bine de ani
curge
sub noi un râu negru vorbitor
și
nimeni nu vede
nimeni
nu aude
dar
îl simțim fiecare în fiecare zi în fiecare noapte
cum
geme cum urlă acolo înlăuntru de supărare
de
fericire poate
cum
îl visează copiii noștri uneori în somn
și
se sperie
acum
mai bine de o sută și ceva de ani
mândră
corabia
mândru
cârmaciul
pe
râul cacaina la deal și la vale vâsleau mateloții
iarna se dădeau de-a dura copiii pe gheață
vara pescarii
prindeau pește
icre
negre la greu
de
o sută de ani și mai bine
urlă
sub noi
geme
un
râu negru albastru
pe
fiecare cartier uliță stradă
haideți
au zis de multe ori
unii
dintre noi
și
nu sunt singurii
care
văd care aud care miroase
că
nu se mai poate așa fraților
și
e păcat și de el
și
de noi
să
mergem
să
dăm la o parte capacul de bronz
scoarța
lui aurie crusta groasă de fecale dejecții mâlul stătut zoaiele albe
mizeria
aceea ce sugrumă apele clare-n adâncuri
să
vadă și el în sfârșit lumina să înflorească liber la soare
să-nverzească
în lumină trupul lui tânăr mugurii floarea
ca
orice plantă vie acoperită din belșug
în
adânc
să
mergem
spun
în cor și edilii noștri din patru în patru ani
conducătorii utili gorniștii
apoi
uită și dânșii la fel precum cei dinaintea lor
mai
mult aruncă în draci
la
întrecere chiar
ba
o șpagă ba un tun cumătrie divorț amazlâc
ba o roabă de balast o cazma de pământ
un pumn amărât de țărână
și
mulți dintre noi
în
urale țambale flașnete
le
țin isonul și îi urmează mereu
de
o sută și ceva mai bine de ani
curge
sub noi un râu mândru cacaina
un
râu negru fără lumină fără aer fără alinare
cu
numele său de poveste și cel adevărat
spun
documentele vechi date de domni și domnițe
și
de alți domni mai noi aleși din popor
și
de noi
și
cu toți laolaltă împreună
pe
brânci pe genunchi și pe coate
aruncăm în râu toate ale noastre
bune
și rele ca peste un mormânt vorbitor
în
fiecare zi
lună
ani decenii
de
o sută și ceva mai bine de ani
curge
sub noi un râu negru vorbitor
și
nu vrem să auzim cântecul lui minunat
din
adâncuri
de
la suprafață
din
cer și din morminte
zi
de zi noapte de noapte
zi
peste zi noapte pe noapte
aruncat
peste ape ca un năvod plutitor!
vineri, 14 februarie 2025
păcala
făgețelului după yalta
se schimbase lumea și noi nu știam
ce să înțelegem bre
că abia ne născusem
abia intrase curentu’ pe uliță
câteva aparate de radio răzlețe acolo un
patefon
ici colo câte-un televizor alb-negru
câteva becuri agățate în pari
dar moșu mitroiaș floarea lu’ anghel și
gheorghe lăzărecu
ne era baza noastră puterea
mai intervenea pe ici pe colo dar puțin
foarte puțin
țața leana lu’ pupăză și fița lu’ gogu
pârâtu'
preotu' ceaslov și dascălu' colivă
ce n-ați înțeles bă pârliților
ne zicea gheorghe lăzărescu
stând în cur cu bâta aia lungă și groasă
între picioare
ca un țap răspopit în călduri
și noi răspundeam de pe margine totu'
nea gheorghe lăzărescu
totu'
acătării ședeam mai departe tolăniți pe
burtă
pe malu' vezii beliți în lumină
de pe malu’ vezii
vedeam lumea acasă la ea
apa lin curgătoare
crângu’ răchita
prigoriile deasupra stelelor soarele cât
cuprinde
e simplu zice
și ne desena direct cu bâta pe nisip în
gârlă
cercu’ ăla
mare rotund
cât o roată de căruță fără spițe
și alte trei cercuri mai mici dedesubt pe
margine ca să pricepem mai bine
uite la yalta în '45 trei inși cu capu’ mare
rotat
s-a uitat așa peste lume
s-au înțeles olecuță între ei
cum e mai bine pentru noi
și trăgând apoi ușor cu bâta adânc o linie
groasă
cam pe la jumătatea distanței
zicea pe din două
dintr-una
asta e yalta
vedeți
americanii în dreapta
rușii în stânga
și noi aici sub ruși și punea un semn
oarecare
unde-am și rămas cum se vede și astăzi
degeaba proștii ăia ai lu’ pârvu ai lu’
nărcea și ai popii
i-au așteptat ca tâmpiții toată viața
că eu le-am atras atenția cu blândeață
dar degeaba
ba unii au mai înfundat și pușcăria
ani grei
lumi
soare lună stele
lumi paralele care nu există
prin '89 la malta
când a căzut zidu’ de la berlin
iar s-au întâlnit capetele alea mari rotunde
c-așa e historia făcută de când e historie
din când în când se întâlnesc unii și stau
olecuță de vorbă
și pun lumea la cale
întreabă și azi
dacă poți
în toată păcala făgețelului nu e unu care
să-ți spună
să-ți explice măcar
ce e cu tine
cum cine ce
că plecară fratre grămadă undeva departe
se grăbiră să-ajungă pe alții din urmă să
prindă rând
și nea mitroiaș și gheorghe lăzărecu și
florea lu’ angel
și leana lu' pupăză și fița lu' gogu pârâtu'
și popa ceaslov și dascălu' colovă
unu' după altu'
la cimitiru’ din vale
la biserica mică din coastă să se odihnească
oțâră și ei
că prea se opintiră cu întrebările
și să dea răspunsu’ și ălora care așteptau
care au fost odată pe-aici odată
care n-au înțeles la timp
și n-au priceput la vreme
cum e cu yalta
cu malta
și cu alte puncte cardinale
de pe glob
și globu'
vezi Doamne
habar nu are
se-nvârte ca un titirez
ba la stânga ba la dreapta
cu o sută zece mii de kilometri pe oră
în juru' soarelui acolo sus undeva departe
fără să-i pese de noi
sâmbătă, 8 februarie 2025
IEȘIREA
Ieșeam din
trup ca o imagine dintr-o oglindă
dar fața-mi rămânea lipită de lumină
țărâna
mea se risipea cu trup cu tot
precum din noapte noaptea se
desfiră
acum sunt cer sub lună și sub stele
o formă întrupată de eter
cum poate luna să-și închipuie o umbră
când stele se desfiră auster
un nod de lemn e o fântână rară
o pleoapă-i amintirea unei bezne
ieșeam din
trup oglindă din oglindă
și fața mea-n lumină se desfiră
POLUL
SÂNGELUI
Ești singura busolă pe harta inimii mele
mă rătăcisem în neuronii ei
întâmplător sunt azi
la fel de obsedat de țurțurii care atârnă sub streașină
sărutându-se în oglindă ca niște sicrie de cristal
oglinzile reflectă răcoarea amintirilor și dorm
în praful nopții din casa bunicii
gesturi fără contur zboară în nuanțele
ciupercilor otrăvitoare
negura se destramă și ridică ecluzele
iar tu îngenunchezi
pentru că ești mult mai puternică decât mine
acul bosolei indică polul sângelui
TĂCERI NUPȚIALE
În
galeria artelor
tăcerea
ta nupțială mă aruncă precum o notă
într-un
acord ideal
inocența sunetului lovește fruntea unui somnambul
care
desface corsetul nopții
mângâi
inconștient un sân de catran
simt
cum mă privești ca un portret suspendat pe simeză
iar
ochii tăi de giocondă mă urmăresc
din
nisipul antic al clepsidrei
somnambulul
șlefuiește piatra lunii
piatra
lunii șlefuiește noaptea
iar
noaptea își strânge corsetul și dispare
cu
inocența sunetului
pe
sânul tău de catran zorii scapără
trandafiri
Gabriel nu se dezminte, scrie și trăiește poezia, așa cum crede el, amicii, amicele și prietenii prietenilor, că e mai bine! (Petruț Pârvescu)
sâmbătă, 1 februarie 2025
a ce miroși fratre
"...nu știu unde am fi fost dacă nu-l
cunoșteam pe moșu' anghel!?"
eram mic si nu pricepeam
mergeam și noi cu vitele pe valea vezii la
păscut ca fetilii și băieții
și el nea mitroiaș a lu’ anghel de la păcala
făgețelului
vene așa pe lângă unu' dintre noi
și ne întreba
franc
a ce miroși fratre
ce e cu moșu' anghel
ziceam
că doar e mirosu' nostru natural
și ne uitam mirați unu' la altu' pe sub
mânecă
curioși ca tot omu" belit la imagine
și la noi oarecum
crăcănați
să vedem să auzim
și să mirosim olecuță dacă nu cumva
am călcat desculți ca mai toată lumea din te
miri ce
în ceva moale
cald
mult mai târziu am înțeles întrucâtva vorbele
că de vorbe era vorba
că ele de circulă vorbesc între ele cârtesc
la rându-le
spun povestesc
una alta bârfesc
nu toate cele sunt fete mari dar nici curve
obișnuite
ci alea care au rând la coada și la mers
și nu mai au cale de întoarcere
trecem și noi
tam-nesam bucuroși prin viață ca oamenii
zicem ba una ba alta
auzim și vedem căscăm gura urechea aia bleagă
și se prinde uneori de noi așa un fel de
damf interior
o
aură o vorbă rănită ca o filă de carte cu numere litere cifre
o floricică un scai o scamă
un model de omenaș oarece
care oricât ne-am drege ne-am șterge
ne-am sulemeni ne-am spăla
pe față pe mâini printre picioare degete
prin gaura întoarsă pe dos
mirosu' acela natural de cetire
nu mai iese și pace
și te întrebi
așa ca prostu-n căruță
după ce ai refuzat posmagii
ce e viața de unde vine ea și cură
așa că nu te speria fratele meu alb de
suferință
de pahar fericire amor sau futărie
și nu te înfuria ca un curcan împăiat
sau o găinușă ploată
că cineva
cândva undeva
ca nea miroiaș a lu’ anghel de la păcala
făgețelului
a o să te întrebe uneori
așa pe nebăgare de seamă
după ceva vedere auzire clocire balans
a ce miroși fratre!
sâmbătă, 18 ianuarie 2025
N.b.!,
pupătorii de buci
N.b.1, "Un lucru e cert
pot
unii să încerce să omoare toți cocoșii, zorile tot vor veni!" (Nae Ionescu)
vară
eram cu vacile cu viței pe gârla vezii pe
luncă
lângă arinii albi
și vacile pășteau liniștite în poieniță și
iarba era verde și grasă
și vițeii erau prea mici să priceapă ce e
aia iarbă
dădeau să sugă
și ugerele pline cu lapte se uitau liniștite
la ei
și
nu înțelegeau care sunt vaci și care boi
dar ei știau că într-o zi unii dintre ei
sigur vor deveni boi
nea mitroiaș făcuse războiu' făcuse
piteștiul canalu'
se uita și nu-i venea să creadă
povestea mai departe
stăteam și noi așa lânga el
ca băieții în cur pe mal și
ascultam liniștiți
apa curgea liniștită printre pietre
oglindă
parcă auzeam și vedeam
și nu înțelegeam
de ce era atâta liniște
și atâta frumusețe în jur
noiembrie 46
toamna târziu și ceva
în păcala făgețelului la deal
dincoace de pitești
soarele strălucea pe toate gardurile
maică
să-i ia dracu pe toți
nu mai au frică de Dumnezeu
zicea doda zâna a lu' armonică
și arăta cu degetu’
toate gardurile
din păcala făgețelului
de la ilie șerboi până la florea lu' oane
înapi prin cuceanca
erau lipite cu cocă sleită
afișe lungi colorate alb-negru cu litere
mari
VOTAȚI SOARELE
BPD
și unele mici
amărâte
pnț
pnl
sfârșit de noiembrie dimineața
a treia zi
după alegeri
brumă peste tot
dubele negre deschideau pe rând porțile
oamenilor
lumea în toată păcala făgețelului
trecuseră sărbătorile
trică mardeiașu
florea lu’ râmă chioru lu’ sfecă din bâgești
veta vădana și rița lăiața
strigau cu putere în gura mare pe uliță
trăiască soarele
să moară chiaburii
la pușcărie cu ei
fluturând deasupra zgomotos steagu' ăla roșu
al partidului
îi vezi neică
adăugă stibu nilă o vorbă
peste gard lu' ghiță rădoi
știrbi știrbi dar
ce gură au
au prins glas bă
că de când le-a venit apa la moară
nu mai tac
parcă ieri veneau la mine la poartă
să mă roage ceva
ba o baniță de grâu ba niscai mălai
pupători de buci
au fost
pupători de buci au rămas
zise și ilina lu’ putină
care trecea pe drum
oameni fără de Dumnezeu
și fără de dracu
dacă vin americanii
așa cum se tot aude
nu știu pe unde or să scoată săracii cămașa
să vedem atunci ce-o să pupe se băgă și gușă
al bătrân în vorbă
că ăștia așa sunt învățați
să pupe pe cineva
când pe-o bucă
când pe alta
buci să fie
și cât mai dolofane
ce lume
după cum bate vântul
stuchi în sân moașa țața didina lu' urlă
de pe partea cealaltă
să-i ia dracu pe toți de netoți
că de când ne furară ăștia alegerile
parcă s-a-ntors pământu' pe dos
cu cur-n sus
și se văd toate măruntaiele
parcă-au turbat maică
mânca-i-ar strechea și ciorile să-i mănânce
de păduchioși!